Programele care pot reface forma grafică a informaţiei respective se numesc programe de navigare pe Internet sau Browser-e (engleză: to browse – a răsfoi, a scotoci prin biblioteci). La momentul actual cele mai răspândite programe pentru platformele Windows (95/98, NT, 2000) sunt Internet Explorer produs de firma Microsoft şi Netscape Navigator. Răspândirea acestor programe se datorează în primul rând faptului că acoperă aproape toate necesităţile legate de navigarea pe Internet, dar de asemenea şi faptului că sunt oferite gratuit de către producători. Internet Explorer este instalat în acelaşi timp cu sistemul de operare, putând fi chiar integrat în acesta, iar Netscape Navigator se găseşte pe Internet şi pe multe din CD-urile incluse în revistele de informatică. Aceste lucruri fac să devină puţin probabilă dezvoltarea unor noi programe de navigare.

În ceea ce urmează ne vom referi la aceste două programe, şi anume la ultimele variante apărute: Internet Explorer 5.0 şi Netscape Navigator 4.7. Chiar dacă în laborator se vor folosi variante anterioare (3) din motive de resurse necesare pentru o rulare comodă, configurarea şi utilizarea sunt în mare parte aceleaşi, modificările ţinând mai mult de posibilitatea programelor mai noi de recunoaştere a unor informaţii în formate mai diverse, cu accentul pus pe redarea informaţiilor multimedia (filme, sunete, etc.) şi a îmbunătăţirii interacţiunii cu utilizatorul (scripturi Java).

Indiferent de programul de navigare folosit, principiul utilizării Internet-ului va fi acelaşi. Pentru aflarea informaţiilor necesare se pleacă de la o anumită locaţie (pagină) urmând ca apoi, trecând de la pagină la pagină (răsfoire!) se ajunge la alte locaţii în căutarea datelor necesare. Ca indicator al faptului că o porţiune de document conţine o trimitere (link) la o altă pagină, cursorul de pe ecran ia forma unei mâini . Trimiterile se pot face de la imagini sau text, caz în care se afişează un text sugestiv despre pagina la care se face trimiterea, cu o culoare diferită (de obicei albastru) şi subliniat. O trimitere care a fost deja accesată va fi reprezentată cu o altă culoare (violet).

Informaţiile în limbaj HTML sunt oferite de servere, identificate pe Internet printr-un număr numit IP (Internet Protocol). Acesta are forma unei succesiuni de patru numere întregi cuprinse între 0 şi 255, de exemplu: 193.226.26.110. Acest număr identifică în mod unic un calculator oriunde în reţeaua Internet. Deoarece această codificare este potrivită pentru calculatoare dar mai puţin pentru utilizatorii umani s-a introdus o posibilitate de redenumire a serverului, de obicei denumirea fiind sugestivă pentru calculatorul respectiv: www.tuiasi.ro, www.ti.com, www.microsoft.com, etc. Pentru utilizarea cu succes a acestor denumiri este necesară configurarea corectă a reţelei în Windows, în protocolul TCP/IP esenţială fiind identificarea unui DNS (Domain Name Server). Acesta este un calculator care găseşte codul numeric corespunzător unei denumiri indicate de utilizator, prin memorarea locală a anumitor coduri sau prin conlucrarea cu alte DNS-uri conectate la Internet.

a) prefixul, prezent de obicei, va specifica tipul serverului respectiv: www – server de Internet (protocol HTTP, fişiere în limbaj HTML), ftp – server de fişiere (Protocol FTP – File Transfer Protocol, fişiere binare oarecare).

c) sufixul numelui fişierului indică de obicei ţara în care se găseşte serverul respectiv: (“.ro” – România, “.fr” – Franţa, “.de” – Germania, “.uk” – Marea Britanie, “.ch” – Elveţia, “.ru”- Rusia, “.tw” – Taiwan etc). Deoarece Internet-ul a apărut mai întâi (anii 1970) în Statele Unite, şi nu se punea problema existenţei unei reţele internaţionale, codificările serverelor din această ţară sugerează tipul organizaţiei care susţine serverul respectiv: “.com” – comercial, “.edu” – instituţie de învăţământ, “.gov” guvernamental, “.org” alte organizaţii.

Toate aceste reguli sunt opţionale dar cunoaşterea lor poate fi de ajutor când se doreşte aflarea unor informaţii de la o anume firmă sau organizaţie. Astfel dacă se doresc informaţii despre microprocesoarele produse de firma Intel, se poate încerca o denumire de tipul www.intel.com. Informaţii de la NASA se pot căuta la www.nasa.org , etc.

În continuare se vor prezenta programele uzuale de navigare pe Internet.

Observaţie: Se reaminteşte faptul că este absolut necesară cunoaşterea limbii engleze pentru o utilizarea a Internet-ului cu performanţe maxime.

Programele de navigare pe Internet prezentate în continuare sunt Microsoft Internet Explore 5 şi Netscape Navigator 4.7, acestea fiind ultimele versiuni realizate de producători. În curând se aşteaptă apariţia lui Netscape Navigator 5 (Mozilla).

În figurile următoare se dau două adrese pentru a exemplifica realizarea acestora: http://www10.pair.com/jsalvati/news.htm şi http://www.eea.epson.com/contact/salesreps.htm.

Adresele vor conţine protocolul în care se face comunicarea (“http://” sau eventual “ftp://”), numele serverului de pe care se afişează paginile respective (“www10.pair.com” şi “www.eea.epson.com”) şi de asemenea fişierul care conţine informaţia respectivă, indicat în forma: cale de directoare + “/” + nume fişier. Calea este reprezentată după convenţiile din Unix utilizând caracterul “/” spre deosebire de sistemele MS-DOS sau Windows unde caracterul folosit este “\”. Fişierele care pot fi afişate de browser-e au de obicei extensiile ".html", ".htm", ".shtml", ".asp" etc.

Netscape Navigator 4.7

Internet Explorer 5

Se vor prezenta în continuare principalele comenzi prezente în bara de butoane:

a) "Back" – Face trimiterea la pagina vizitată anterior. Această comandă este utilă în momentul în care de la o anumită pagină se doreşte accesarea mai multor trimiteri. Avantajul comenzii este că reîncărcarea paginii anterioare se face mult mai rapid, programele de navigare având posibilitatea de a realiza pe disc o arhivă de pagini (cele mai recent încărcate). Dacă o pagină dorită se găseşte în această arhivă (cache – engl.) programul verifică doar dacă în pagina aflată la pe Internet au survenit modificări, şi dacă nu, o încarcă de pe discul local, mai rapid.

b) "Forward" – După o întoarcere folosind “Back” se poate ajunge la pagina care a fost deja văzută cu această comandă. Toate programele de navigare pe Internet ţin o evidenţă a “istoriei” adică o succesiune cronologică de pagini vizitate. Acest lucru duce la creşterea vitezei de lucru deoarece se întâlneşte uzual situaţia în care se accesează mai multe informaţii plecând de la o aceeaşi pagină de start. Tandemul de comenzi Back/Forward permite străbaterea rapidă a listei istorice.

c) "Reload"(NN)/"Refresh"(IE) – Determină reîncărcarea imediată a paginii curente. Această comandă este utilă dacă pagina a fost afişată cu erori sau dacă transmisia s-a întrerupt la un moment dat. O alternativă (experienţa indică faptul că este mai rapidă) este utilizarea barei de adrese, deoarece acest lucru permite utilizarea informaţiei din cache.

d) "Home" – Permite accesul rapid la o pagină pe care utilizatorul o setează ca fiind pagina de la care porneşte de obicei navigarea pe Internet. La instalarea programelor, aceste pagini sunt pagini de Internet ale producătorilor (Netscape/Microsoft).

e) "Search" – Se realizează trimiterea la o pagină de pe server-ul producătorilor de la care se poate realiza o căutare a informaţiilor pe Internet (vezi lucrarea 4).

f) "Print" – Porneşte dialogul pentru tipărirea la imprimantă a informaţiei afişate pe ecran.

g) "Stop" – Opreşte imediat încărcarea paginii.

h) "Bookmarks"(NN)/"Favorites(IE)" – Accesează o bază de date locală controlată de utilizator în care se memorează adresele locaţiilor de Internet considerate importante. Cu comanda “Add” se poate adăuga o adresă acestei liste, adresa putând fi accesată mai târziu mult mai uşor.

Opţiunile de conectare la Internet se găsesc în Netscape Navigator pe calea:
Edit->Preferences->Advanced->Proxies. În Internet Explorer setările se găsesc pe calea Tools->Internet Options->Connections->LAN Settings. Pentru conectarea la Internet de pe serverul Universităţii Tehnice Iaşi este necesară indicarea unui server proxy care să controleze comunicarea cu exteriorul. Acest server poate fi indicat în două moduri: nume server + port sau configurare automată. Configurarea automată constă în indicarea unei adrese de la care programul să afle datele automat şi oferă avantajul unei siguranţe mai mari, în cazul în care un server nu mai funcţionează, existând posibilitatea mutării transferului pe alt server.

a) proxy.tuiasi.ro, port 8080 – configurare manuală